ACTA în aceste zile, probabil, este cel mai controversat document care încearcă să reglementeze respectarea dreptului la proprietate intelectuală, precum și alte drepturi conexe, în rețeaua globală de internet. Acest lucru ar fi lăudabil dacă protejarea celor care dețin în mod cert sau revendică drepturile asupra proprietății intelectuale nu s-ar face prin încălcarea altor libertăți și drepturi care par, cel puțin din punctul meu de vedere, mult mai fundamentale.
În societatea noastră, pe care ne-o dorim civilizată, un drept este stabilit, la cel mai înalt nivel, printr-un document unanim acceptat (constituția spre exemplu sau o lege ori un concept), și la nivelul de bază de către o instanță judecătorească. Se presupune că orice reglementare are în vedere toți subiecții cărora se adresează. Ei bine, din acest moment apare povestea apariției primordiale a oului sau a găinii.
Dacă Socrate, Euclid și alții și-ar revendica dreptul la proprietate intelectuală, noi încă am mai trăi în caverne. Dacă cineva ar revendica alfabetul, probabil, încă am mai comunica prin semne. Dacă, prin absurd, cineva va revendica sunetele, atunci nu ar mai exista farmecul comunicării.
Absurdul nu este foarte departe de noi. O companie din Statele Unite ale Americii, acum că s-a deschis cutia Pandorei, revendică internetul în totalitatea sa. Se zvonește chiar că are șanse să câștige acest proces. De unde deduc logic că acest articol nu ar mai exista. Dar, pentru că există un dar, tocmai articolul meu împreună cu toți ceilalți care depun informații, renunțând la dreptul nostru la proprietatea intelectuală, formăm internetul. Fără contribuția celor care populează internetul, totul n-ar fi decât o mega-rețea, cu nimic mai deosebită decât rețeau din locuința mea.
Cunoașterea pe care societatea o posedă astăzi nu ar fi fost posibilă dacă toți înaintașii si-ar fi reclamat drepturile de proprietate intelectuală. Astăzi există concepte sau teorii care prevăd că dacă sunt utilizate informații puse la dispoziție de persoane care renunță la drepturile lor, atunci creația rezultată trebuie pusă la dispoziție în mod liber.
Istoria ne arată că vor exista corporații sau oameni, cu un simț exagerat al proprietății, care vor revendica mai mult. Revendicarea în sine este un act de agresiune, pentru că eu am dreptul să exist, atât în viața reală cât și în cea virtuală. Faptul că eu îmi măresc curtea nu face altceva decât să micșoreze spațiul și modul de viață al unui lup. Noi toți deținem într-o anumită formă de proprietate o suprafață pe acest pământ. Încă mai caut un răspuns la întrebarea cine este proprietarul planetei Pământ?
Voi da un exemplu care să fie concludent pentru diverse forme de proprietate. Sper.
Să considerăm că pe o pajiște, cu un peisaj deosebit, locație asupra căreia nici unul din cei prezenți nu deține o formă de proprietate. Pe pajiște sunt prezenți un număr nespecificat de locatari ad-hoc dar situația se poate descrie că este aglomerat și că grupurile sunt foarte apropiate. Fiecare își desfășoară programul în mod independent. Apar următoarele situații:
1. Un grup A face focul și pune mici pe grătar în timp ce vântul bate în rafale și are o direcție necontrolată.
2. Un membru al altui grup, B, se deplasează la locația grupului A care face focul la grătar și reclamă faptul că fumul nu face posibilă vizionarea peisajului sau petrecerea timpului așa cum își dorește grupul B.
3. O instituție guvernamentală, C, constată la fața locului și sancționează grupul B pentru încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală, conform ACTA, pentru utilizarea fumului de la grupul A.
Această situație devine extrem de complexă în momentul în care pe pajiște se aude muzică de la toate grupurile, se poartă discuții în anumite grupuri cu pretenții de nivel academic, se pun la cale afaceri, cineva pictează, altcineva compune o melodie tristă la chitară și spațiul poate fi completat cu o infinitate de ipostaze.
Analiza exemplului nostru ne arată că au avut loc o agresiune și un abuz pe lângă o altă infinitate de incidente pe care toți ceilalți le-au ignorat.
Grupul B a comis o agresiune prin faptul că un membru al său s-a deplasat l-a grupul A și a reclamat. Subiectul reclamației aduce atingere dreptului la existență. Lupul mănâncă oile și nu se va schimba în următorii 1000 de ani. Pentru lupi există politici de vânătoare controlată. Dar pentru oameni?
Instituția guvernamentală C comite un abuz premeditat prin faptul că sancționează. Analiza și evaluarea circumstanțelor în care a avut loc încălcarea dreptului la proprietatea intelectuală este extrem de complexă. Un alt drept la proprietate intelectuală poate anula dreptul care se presupune că a fost incălcat. Analiza și evaluarea circumstanțelor poate conduce la o eroare. Erorile, justificate și documentate în acest sens, poate că pot fi acceptate. Abuzul realizat atât de facil nu poate fi acceptat. Exemplul meu arată ce situații absurde pot conduce la un abuz.
Să definesc în câteva cuvinte termenul agresiune. Agresiunea este o manifestare prin/cu/induce violență. În puține situații partea reclamată cedează. În restul situațiilor, mai ales când este adusă atingere dreptului la existență, agresiunea se transformă în conflict și acesta escaladează. Agresiunea poate fi evitată prin metode simple la îndemâna tuturor. Abuzul instituțional este dificil de combătut iar efectele acestuia nu dau rezultate.
Mai pe scurt, pentru că exemplele din viața reală nu sunt din punct de vedere politic corecte, mă întreb oarecum retoric, ce apărăm lupii sau ciobanii? Lupii întotdeauna vor mânca oi și se vor schimba foarte greu. Ciobanii în continuare vor visa la banii de pe oile mâncate de lupi. Analiza ne spune că este un număr cert de oi mâncate de lupi dar nu rentează să investighezi pentru dezvăluirea exactă a acestui număr. De asemenea nu vom ști niciodată dacă oile mancate de lupi nu ar fi murit de alte boli sau dacă ar fi ajuns la vânzare, prin efectul ACTA, nu s-ar fi obținut un preț mai mic datorită unei oferte mai mari.
Încă odată spun, există corporații sau oameni, care revendică profituri sau drepturi și care aduc atingere altor drepturi fundamentale. Într-o lume în care conflictele se rezolvă cu violență, dreptatea a ajuns doar o noțiune, un cuvânt în dicționar, justiția e un concept arbitrar și arbitrat, în această lume, merită să acordăm o șansă creației libere. Dacă corporațiile au creații intelectuale, acestea pot fi protejate prin diverse metode. Internetul trebuie să rămână un spațiu liber pentru comunicare chiar cu riscul de a se încălca drepturile pentru proprietatea intelectuală. Din punct de vedere tehnic încălcarea drepturilor nu se poate produce în cadrul internetului. Acest incident are loc de fapt, fie că suntem conștienți sau nu, pe o suprafață asupra căreia de cele mai multe ori deținem acte ale unei forme de proprietate și suntem titularii unor drepturi. Din acest punct de vedere, pentru procurarea dovezilor este necesar accesul la fața locului. În principiu utilizatorii finali nu acordă acest acces și pentru că nu li se cere în mod expres acest acord. Analiza traficului este oarecum echivalentul violării corespondenței, privit dintr-un anumit punct de vedere. Dacă este atât de complicat să obții dovezi ale încălcării dreptului pentru a putea sancționa fără încălcarea altor drepturi fundamentale, se naște următoarea întrebare: cum poate fi aplicată această lege?
Am încercat în această postare să prezint câteva aspecte după o citire în diagonală a mai sus menționatului document. Un document greu de citit (o versiune în limba română), plin de referințe încrucișate și care pe alocuri te plictisește sau enervează, cu o utilizare inadecvată a unor termeni. După ce voi intra în posesia unui document în limba engleză, cu origine certă, dacă va mai fi cazul, voi posta observațiile mele aplicate la document.
În concluzie, ACTA are un scop nobil și folosește cuvinte mari, dar nu face decât să deschidă ușa unor abuzuri și violențe (să sperăm că doar virtuale). La ora la care scriu acest post, este deja publică, decizia Germaniei de a amâna semnarea ACTA, eveniment care mă face să cred că cel puțin o parte din observațiile și teoriile mele sunt sau pot fi corecte.
